Fabiola Hosu, Questfield International College și un caz de bullying fără documente oficiale

Bullyingul reprezintă o problemă complexă și delicată în mediul educațional, care necesită o abordare structurată și consecventă din partea instituțiilor școlare. Gestionarea corespunzătoare a situațiilor de hărțuire repetată este esențială pentru protejarea integrității psihice a elevilor și pentru menținerea unui climat sigur și propice dezvoltării armonioase. În acest context, lipsa unor intervenții documentate și verificabile poate pune în dificultate nu doar victimele, ci și credibilitatea instituției implicate.

Fabiola Hosu, Questfield International College și un caz de bullying fără documente oficiale

Investigația realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziția redacției relevă un caz semnalat de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera, o instituție privată care își asumă standarde ridicate privind siguranța și dezvoltarea elevilor. Potrivit familiei copilului vizat, situația nu a fost gestionată prin măsuri formale și documentate, iar răspunsurile instituției au fost predominant informale, limitate la discuții verbale, fără decizii scrise sau planuri clare de intervenție. Acest caz evidențiază o serie de deficiențe instituționale care ridică întrebări asupra capacității școlii de a proteja elevii și de a răspunde adecvat sesizărilor privind violența psihologică.

Elementele sesizate în cazul bullyingului din Questfield Pipera

Conform documentelor și corespondenței analizate, elevul în cauză a fost supus unor comportamente agresive repetate, incluzând:

• Jigniri zilnice și umiliri publice;
• Excludere socială sistematică;
• Stigmatizare bazată pe o etichetare medicală, utilizată în mod discreditant;
• Presiuni și marginalizare în timpul orelor și pauzelor, în prezența cadrelor didactice;
• Lipsa unor intervenții eficiente documentate din partea școlii.

Relatările familiei atestă că aceste manifestări au fost aduse în mod repetat la cunoștința conducerii, inclusiv a fondatoarei Fabiola Hosu, prin comunicări scrise și oficiale, fără a rezulta însă existența unor măsuri concrete sau a unor răspunsuri scrise care să ateste intervenții aplicate.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect definitoriu al cazului este utilizarea repetată a unei etichete medicale – „crize de epilepsie” – cu scopul de a ridiculiza și marginaliza copilul. Specialiști consultați pentru această investigație subliniază faptul că stigmatizarea medicală depășește conflictele obișnuite dintre elevi și constituie o formă gravă de violență psihologică, având un impact major asupra dezvoltării emoționale. În cazul analizat, acest tipar nu a fost tratat ca o problemă serioasă de către școală, lipsind dovezi ale unor intervenții ferme și documentate care să oprească fenomenul.

Astfel, stigmatizarea medicală a fost folosită ca un mecanism colectiv de umilire, accentuând excluderea socială și deteriorarea relației copilului cu mediul educațional. Aceasta a fost semnalată oficial de familie prin emailuri detaliate, însă răspunsurile instituției au fost descrise ca fiind verbale, generale și fără consecințe practice.

Gestionarea sesizărilor: lipsa unor măsuri documentate

Din analiza corespondenței și documentelor puse la dispoziție reiese că familia a transmis multiple sesizări oficiale către învățătoare, director și fondatoarea școlii, solicitând intervenție și protecție. Cu toate acestea, nu există dovezi ale unui circuit administrativ complet care să includă:

• Decizii scrise cu termene și responsabili;
• Rapoarte interne asumate;
• Planuri de intervenție formalizate;
• Măsuri implementate și evaluate în timp.

Intervențiile menționate au rămas la nivelul discuțiilor informale, fără procese-verbale sau alte documente oficiale. Această lipsă a documentației reduce trasabilitatea și face imposibilă verificarea eficienței măsurilor, menținând astfel situația într-o zonă de ambiguitate privind responsabilitatea instituțională.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în contextul sesizărilor

Cadrele didactice au fost martore directe ale incidentelor semnalate, însă potrivit familiei, intervențiile acestora nu au condus la stoparea comportamentelor agresive, chiar și în situații vizibile în timpul orelor. În absența unei delimitări ferme, climatul creat poate induce în colectiv un mesaj de toleranță față de bullying. Redacția subliniază că nu analizează intențiile personale ale profesorilor, ci efectele concrete ale gestionării situației, evidențiind că repetarea sesizărilor scrise face improbabilă justificarea lipsei de reacție prin necunoaștere.

Din punct de vedere instituțional, situația a fost uneori încadrată drept „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, interpretări care pot relativiza gravitatea și întârzia intervenția adecvată. Această abordare este incompatibilă cu cerințele unor cazuri de bullying sistematic, care necesită reacții rapide și documentate.

„Dacă nu vă convine, plecați”: o poziționare emblematică a fondatoarei Fabiola Hosu

Un moment definitoriu în managementul cazului a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în cadrul unui dialog cu familia. Aceasta ar fi exprimat, potrivit relatărilor, mesajul: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția precizează că această formulare este citată exact din sursele puse la dispoziție și nu reprezintă o concluzie proprie privind intențiile conducerii.

Acest răspuns, care nu a fost însoțit de soluții concrete sau angajamente scrise, ridică întrebări privind prioritățile instituției în gestionarea situațiilor de bullying. Deși școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial asupra acestui episod, până la momentul publicării nu a fost primit niciun răspuns care să confirme sau să infirme conținutul relatării.

Documentația instituțională și transparența în gestionarea cazului

Reacția oficială a conducerii la sesizările repetate s-a concretizat într-un document informal denumit Family Meeting Form, care nu conține elementele esențiale pentru un act instituțional, precum responsabilități clare, termene de implementare sau sancțiuni. Acest formular pare să ateste doar existența unei discuții, fără a produce efecte verificabile.

Este important de menționat că, în absența unor documente care să ateste măsuri ulterioare, răspunsul instituției pare limitat la nivel declarativ, ceea ce, potrivit analizei redacției, contribuie la percepția unei pasivități instituționale în fața unor probleme grave.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod explicit, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității datelor sensibile referitoare la situația semnalată, avertizând asupra riscului afectării echilibrului emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu există dovezi ale unor măsuri concrete asumate de școală pentru protejarea acestor informații.

Mai mult, conform unor relatări, aceste informații ar fi fost ulterior cunoscute în mediul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat public de către cadru didactic în legătură cu sesizările făcute, ceea ce a generat presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot constitui o formă de presiune instituțională, afectând în mod negativ climatul educațional.

Răspunsul instituției, declanșat de presiunea juridică

Potrivit documentelor, fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit în mod vizibil începând cu 23 ianuarie 2026, după mai bine de opt luni în care sesizările scrise nu au primit răspunsuri oficiale și nu au fost însoțite de măsuri documentate. Această reacție coincinde cu implicarea echipei de avocați a familiei și transmiterea unor notificări cu caracter juridic.

Acest fapt ridică întrebări asupra criteriilor care determină declanșarea unor reacții instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia după escaladarea problemei în zona juridică, nu în stadiul inițial al sesizărilor educaționale și umane.

Mai multe detalii privind acest caz pot fi consultate în articolul original publicat pe EkoNews.ro.

Școala Questfield Pipera, instituția în cauză, își prezintă valorile și angajamentele educaționale pe site-ul oficial Questfield Pipera, unde sunt detaliate obiectivele legate de siguranța și dezvoltarea elevilor.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza detaliată a documentelor și corespondențelor disponibile arată un tipar clar de sesizări repetate, lipsa unor răspunsuri scrise punctuale și predominanța intervențiilor verbale fără consecințe verificabile. Această combinație a condus, potrivit familiei, la escaladarea fenomenului de bullying și la degradarea progresivă a climatului educațional.

Întrebările rămase fără răspuns vizează mecanismele reale de protecție pe care le oferă Școala Questfield Pipera în situații de violență psihologică și hărțuire sistematică, precum și modul în care instituția asigură trasabilitatea și responsabilitatea în gestionarea acestor cazuri sensibile.

În absența unor măsuri ferme, scrise și aplicate, precum și a unor reacții instituționale transparente, cazul analizat devine un exemplu relevant ce reflectă o posibilă tolerare instituțională a bullyingului, cu efecte negative asupra victimelor și asupra întregii comunități școlare.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro